Autentificare
Sondaj
Online
Avem 6 vizitatori online| „Protestele din România mi se par un pic copilăreşti” |
 |
 |
 |
| Vineri, 03 Februarie 2012 13:45 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 Interviu cu conf. univ. dr. Harry Leon Grossmann, Director al Institutului de Psihoterapie şi Hipnoză Clinică, dr. docent la Societatea Germană de Hipnoză DGH (Deutsche Gessellschaft für Hypnose und Hypnotherapie), colaborator al spitalului St. Vinzenz din Hanau (Germania), profesor asociat al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, catedra de medicină a Facultăţii de Medicină, Farmacie şi Medicină Dentară şi catedra de psihologie a Facultăţii de Psihologie, Ştiinţe ale Educaţiei şi Asistenţă Socială a UVVG– În plan profesional, ce acţiuni aţi mai desfăşurat în perioada scursă de la ultima noastră întâlnire? – La sfârşitul anului trecut am avut un workshop în Germania cu medici şi psihologi care au învăţat unele lucruri noi despre hipnoză. Am participat apoi la conferinţe şi congrese în domeniul medicinii, psihoterapiei şi hipnozei unde am aflat şi eu ce mai este nou în acest vast domeniu. – Din experienţa dumneavoastră, consideraţi că este oportună privatizarea spitalelor în România? – Nu cunosc foarte bine viaţa politică românească, nu prea ştiu spre ce direcţie se îndreaptă ea, dar acest plan de privatizare este, după părerea mea, obligatoriu în toate ţările europene şi va veni mai devreme sau mai târziu, indiferent dacă se opune cineva sau nu. Pe oriunde am fost, toată lumea tinde spre privatizare pentru că, până la urmă, în orice ţară banii sunt limitaţi. Statul nu poate să dea decât o parte din buget pentru sănătate, sunt şi alte domenii la fel de vitale. Aşadar, până la urmă, toate unităţile din domeniul sănătăţii vor trebui să fie profitabile şi s-a dovedit că, cel puţin în Germania, ele devin profitabile în momentul în care se privatizează. Cât timp ele sunt sub “umbrela” statului sau în proprietatea statului, aceste unităţi nu sunt profitabile şi vă spun acest lucru activând de mai mult de 25 de ani in sistemul sănătăţii din Germania. - Care este părerea d-voastră despre intenţia de privatizare a serviciului de ambulanţă? - Am văzut că există o discuţie aprinsă referitor la serviciul de ambulanţă. Ţin să menţionez că eu lucrez în Germania într-un sistem în care acest serviciu a fost privatizat acum foarte mulţi ani şi costurile acestui serviciu s-au redus de când există concurenţă între serviciile de transport ale bolnavului. N-am auzit de niciun caz în care să fie 3 ambulanţe în acelaşi timp la un singur bolnav sau să se “lupte” pentru acest bolnav. În Germania ambulanţele sunt trimise de o centrală comună la care contribuie financiar toţi cei care beneficiază de acest serviciu comun, iar această centrală trimite la bolnav ambulanţa care se află cel mai aproape de domiciliul său şi care este echipată corespunzător, pentru a ajunge acolo în cel mai scurt timp si a ajuta bolnavul la faţa locului cât mai eficient. Deci, noi n-am avut probleme deosebite de pe urma privatizării serviciului de ambulanţă, chiar pot să vă spun că au scăzut costurile pe acest segment cu aproximativ 10%-20 %, iar calitatea a rămas la fel de ridicată. Asigurările medicale încheie contracte cu multe firme private în Germania, de exemplu producători de medicamente, fizioterapeuţi, servicii de îngrijirea bolnavilor acasă, asociaţia medicilor cu cabinete şi bineînţeles cu servicii de ambulanţa. Cine oferă preţul mai bun la calitatea egală, primeşte un contract sau, dacă e prea scump, nu îl primeşte. Aceste servicii ale firmelor private, la fel ca serviciile firmelor legate de instituţii ale statului, sunt controlate periodic foarte riguros, iar asigurările medicale pot rezilia contractul la orice moment, cum s-a întâmplat de multe ori. – Aici nu cred că s-a înţeles prea bine în România acest sistem de aceea vă întreb dacă în Germania, pentru acest serviciu, cetăţeanul trebuie să plătească mai mult? – Nu, practic ceea ce cotizează pacientul lunar la ora actuala, adică un anumit procent din venit, este mai mult decât acum 10 ani, dar nu din cauza acestui serviciu de ambulanţă, ci din cauză că medicina devine din ce în ce mai modernă, aparatura este din ce în ce mai scumpă, apar medicamente noi, se modernizează spitalele şi toate acestea costă. O altă cauză importantă este că cetăţenii se adresează serviciilor medicale mult mai des, pentru că nivelul cunoştinţelor şi nivelul informativ al cetăţenilor în domeniul sănătăţii a crescut foarte mult. – Cum se face diferenţierea între un spital de stat şi un spital privat în Germania? - Spitale de stat propriu-zise, în afară de câteva clinici universitare, cel puţin în zona Frankfurtului unde locuiesc eu, nu există. Toate spitale sunt private şi funcţionează sub formă de SRL sau S.A. La unele dintre spitale, primăria sau oraşul sunt acţionarii principali, la altele organizaţii precum Crucea Roşie sau Biserica, iar la altele proprietarii sunt oameni privaţi care au cumpărat acţiuni sau alte societăţi comerciale care deţin acţiuni. Oricine în Germania poate să cumpere acţiunile la Bursă ale unei societăţi pe acţiuni specializate în administrarea de spitale, case de bătrâni, ambulanţe, case de reabilitare etc. şi să devină şi el coproprietar al unui spital. Spitalele în Germania, au contract cu asigurări medicale pentru a trata membrii, pe cei care cotizează lunar la aceste asigurări medicale. Serviciile în toate spitalele trebuie să corespundă unor anumite criterii ale asigurărilor medicale, iar asta se stabileşte contractual. Asigurările medicale plătesc o sumă fixă pentru fiecare pacient pe zi. Spitalizarea după indicaţia medicală, de exemplu pentru operaţia de apendicită, îi este plătită spitalului suma x, iar zile de spitalizare pentru operaţia de apendicită sunt 4 maximum, dacă spitalul ţine pacientul mai mult, atunci pierde bani. Toate spitalele, indiferent cine este proprietarul, trebuie să ajungă să fie profitabile, altfel pe termen lung vor fi închise. Standardul de calitate al spitalelor este stabilit după norme naţionale şi europene, aşa că nu putem vorbi de medicină mai proastă sau medicină mai bună în spitalele germane. Bineînţeles că unele spitale s-au specializat şi şi-au format o echipă care face o anumită operaţie de 500 de ori pe an, aşadar va fi mai rapidă decât una care face aceeaşi operaţie doar de două ori pe lună, dar toate trebuie să corespundă normelor pentru că sunt controlate riguros de asigurările medicale. Dacă pacientul vrea să fie operat de un anumit profesor sau într-un spital cu covoare persane pe jos, să stea într-o cameră cu un singur pat şi acces la internet sau muzică simfonica, n-are decât să plătească. Pentru acest confort suplimentar pacientul plăteşte sau face o asigurare suplimentară, în care plăteşte lunar o anumită sumă în plus sau se asigură la unele societăţi pur private cu serviciile suplimentare care ţin de confort sau super lux, dar care bineînţeles sunt mult mai scumpe. Există şi câteva spitale mici care nu au contract cu asigurările medicale şi la care pacientul plăteşte totul din buzunarul lui,. De exemplu sunt spitale care s-au specializat pe pacienţii ruşi foarte bogaţi, unde toţi, începând de la femeia de serviciu până la director vorbesc rusa. Acolo totul este pur privat, dar acestea sunt „rarităţi” in domeniul sănătăţii din Germania. În concluzie, putem spune că toate spitale, în afară de câteva clinici universitare, sunt private în Germania. Unele spitale sunt proprietatea oraşului în care sunt amplasate, unele au ca acţionar majoritar firme, instituţii sau persoane fizice private, dar toate spitalele trebuie să fie profitabile mai devreme sau mai târziu, altfel sunt închise. – Care este părerea d-voastră în legătură cu protestele din România? - Din câte am văzut eu la televizor, mi se par un pic copilăreşti. Nu am auzit nicio idee clară din partea protestatarilor cu privire la ceea ce ei ar dori să se întâmple concret sau ce soluţii ofere ei. Este uşor sa spui „nu e bine aşa”, dar foarte greu să oferi soluţii viabile, adică finanţabile. Pană la urmă resursele în această ţară sunt limitate, iar prin aceasta şi posibilităţile de a investi sume foarte mari în domeniul sănătăţii sunt foarte reduse. Eu înţeleg funcţia statului mai mult ca o instituţie care reglează şi supraveghează lucrurile în domeniul sănătăţii, nu ca pe o instituţie care ia toate hotărârile în acest domeniu supra specializat. Pentru asta există specialişti care sunt calificaţi, asta au învăţat să facă şi pentru asta sunt plătiţi. – Ştiu că aţi avut o întâlnire şi cu dl. prof. univ. dr. Aurel Ardelean, rectorul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”. - M-am întâlnit cu dumnealui şi pe această cale vreau să-l felicit pentru modul energic şi dinamic în care conduce universitatea, pentru proiectele noi pe care le are în vedere. Sunt foarte bucuros să-l cunosc, pot să spun că sunt un admirator al dânsului pentru tot ceea ce face şi modul cum se luptă, la fel ca în prima zi, pentru această universitate. Am făcut şi o prezentare de hipnoză clinică, cu demonstraţii practice pe DVD la care au participat unii studenţi şi persoane din Clubul femeilor de afaceri, întâlnire la care ne-am simţit cu toţii foarte bine. Persoanele prezente şi-au dat seama că hipnoza este un lucru fascinant. Multă lume a dorit să cunoască acest domeniu, unii dintre cei participanţi chiar dorind să fi hipnotizaţi. Daniel Albu
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
